Când am fost rugată să scriu despre ce a însemnat experienţa de a fi voluntar în ASMI m-am bucurat, fiindcă îmi place să scriu despre asta, dar nu prea am avut ocazia să o fac. Da, deşi sunt programator si s-ar putea crede că am o fire orientată spre numere, îmi place să scriu. Cam aşa e şi ASMI : o asociaţie pentru studenţii la mate-info, dar ceea ce se face aici depăşeşte cu mult sfera asta. Până la urmă, aşa suntem noi matematicienii: iraţionali, ireali, complecşi (mana sus cine s-a prins 😉 ).
Revenind, mă gândeam iniţial să spun cât de mândră sunt de oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul asociaţiei (membri sau nu), cât de mândra sunt de omul care am devenit fiindcă am fost voluntar în ASMI. Dar apoi m-am răzgândit. Deşi ştiam că e adevărat mi-am dat seama că poate cineva, citind ce am scris eu, ar crede că fac reclamă gratuită. Aşa că spun doar atît: slavă Domnului pentru nopţile petrecute lipind afişe, slavă Domnului pentru cărat scaune, mese, roll-ups şi slavă Domnului pentru şedinţele din amfiteatru când Dani ne desena piramida nevoilor.
Cum ar zice englezii: <>!